A luat sfârşit vacanţa.. reiau totul, rutina mea zilnică de şcoală, mess, blog şi somn. Mai e o singură săptămână pe care din păcate trebuie să o petrec acasă. Mă omoară gândul ăsta.. n-am mai stat acasă de.. două luni. Am plâns că a trebuit să vin acasă şi nu ascund asta. M-am ataşat de prea multe persoane acolo ca să se termine totul dintr-o dată. Mi-e atât de greu să mă acomodez la vechea mea viaţă. De fapt, sunt atâtea chestii care mă împiedică să fiu cum eram înainte. Nu mai sunt la fel, s-au întamplat prea multe ca să fiu la fel. Toate certurile care au avut loc vara asta.. nu m-au doborât, ci m-au făcut mai puternică, la fel ca şi toate loviturile primite. Vor rămâne multe amintiri legate de vara asta, vor rămâne iubiri lăsate în urmă.. Ah, am început vara cu gândul la unul şi am terminat-o cu gândul la altul.
Se vede atât de clar că e toamnă.. Ziua s-a micşorat, şcoala se apropie, distracţia nu mai e în toi. Îmi doresc să fi rămas la ţară, dar cumpărăturile şi pregătirile pentru ultimul meu an de generală m-au împiedicat să fac asta. Voiam să petrec şi eu ultima săptămână de vacanţă acolo, fiind alături de ai’ mei până în ultimul moment. Cel mai rău e că ne-am certat aşa pe final de vacanţă, fix aseară, cu o zi înainte să plec. Dar am trecut peste, ca de fiecare dată.. am lăsat ca amintirile plăcute să le combată pe cele urâte. Nu vreau să-mi amintesc certurile legate de vara asta, ci toate serile frumoase în care râdeam şi glumeam continuu. Câte seri la rând am stat şi am jucat cărţi? Câte pungi de seminţe şi pachete de gumă am golit noi vara asta? Dar mai ales, câte drumuri am făcut şi pe unde n-am umblat noi vara asta? Am ieşit până şi din sat, am mers 5 ore pe jos prin căldură, în fiecare seară mergeam pe puţin o jumătate de oră ca să stăm liniştite la cap de linie, dar nici măcar un sfert din efortul nostru nu contează, pentru că atâta timp cât eram împreună, ne simţeam bine oriunde. N-a fost vara aia spectaculoasă la care mă aşteptam, a fost mai mult de atât. N-a fost deloc ce-am vrut eu, pentru că niciodată nu mă gândeam că o să ne dovedim 3 luni în şir cine în cine poate avea încredere. Vara asta n-a fost dovada distracţiei de care suntem noi în stare, ci dovada prietenei strânse pe care o legăm. Au fost atâtea certuri care nu ne-au afectat grav, ci s-au finalizat cu promisiuni de genul ” Nu ne vom mai certa niciodată pe ceva stupid!”. Ce regret legat de vara asta? Palma aia pe care am dat-o într-unmoment de furie, iar indirect, regret că sunt din Ploieşti. Am copilărit cu voi, în Bertea, de mică petrecându-mi vacanţele acolo. Am luat o pauză, dar anul trecut am reluat totul şi sunt extrem de fericită din această cauză. Acolo ştiu că am prieteni adevăraţi, care ţin cu adevărat la mine şi ştiu că mereu e măcar o persoană care poate să mă asculte şi mai mult de atât, să-mi dea sfaturi şi să mă trezească la realitate. Mulţumesc Andreea, pentru toate cuvintele care m-au făcut să nu mai ratez ocazii d-ampulea şi să am mai multă încredere în alegerile mele. Mulţumesc Anda, pentru faptul că ai fost de acord să nu ne mai certăm cu toate că eu nu meritam asta după cuvintele dure pe care ţi le-am adresat. Mulţumesc Marta că mi-ai arătat mereu că pot avea încredere în tine, cu toate că ştiai că alţii nu au. Mulţumesc tuturor că mă faceţi să mă simt acolo mult mai bine decât acasă.
Partea rea din toată povestea asta? Nu sunt cine ştie ce ciudăţenie supranaturală care să se împartă în enşpe părţi. Aş vrea să fiu şi aici şi acolo, cu toate că de Ploieşti mă leagă mult mai puţine lucruri. Mă leagă în primul rând şcoala, pe care oricât mi-aş dori să o schimb, gândul la viitorul meu mă împieică să fac asta. În al doilea rând şi aici sunt persoane care ţin la mine şi o amintesc pe Aleksa, care pe parcursul anului şcolar îmie întotdeauna persoană de sprijin şi cea care ştie tot despre mine. Iar în al treilea rând, obişnuinţa mea faţă de posibilităţi. Rezist 3 luni fără Balif, fără dulciurile mele preferate, fără reviste şi tot felul de chestii pe care acolo le găseşti mai greu, dar să stau mai mult acolo, fără Ploieşti, nu ştiu dacă aş rezista.
Am să mai povestesc săptămâna asta despre ce mi s-a mai întâmplat. Din acest moment, voi fi iar activă pe blog. Mulţumesc celor care mi-au dus dorul în această vară..
:x
RăspundețiȘtergere